Olesea Bucsanu

Interviu cu un pustnic care traieste in munti, singur cu Dumnezeu. “Totul e vis, politica e o iluzie intre iluzii”

Un reportaj recomandat!

http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni/2015/sezonul-1/interviu-cu-un-pustnic-care-traieste-in-munti-singur-cu-dumnezeu-totul-e-vis-politica-e-o-iluzie-intre-iluzii.html

Sursa: Protv, Romania te iubesc.

Cît păgînism și cît creștinism este în obiceiul moldovenilor de a mînca pe morminte

savatie baştovoi

DSC_0293

Vreau să spun și eu cîteva cuvinte despre Paștile Blajinilor. Cît păgînism și cît creștinism este în obiceiul moldovenilor de a merge cu toată casa în cimitire, de a mînca la morminte, de a bea și a cînta veșnica pomenire? Această întrebare văd că frămîntă pe mulți, astfel că este și subiect de presă, de polemici decente sau tăioase, așa cum și oamenii din spatele tastaturii sînt diferiți.

Mai întîi, legat de păgînătate. Nu este nimic mai creștinește decît credința în înviere. Apostolul Pavel scria că predica creștină nu ar avea nici un rost dacă nu ar fi înviat Hristos. Ar trebui doar să bem și să mîncăm, căci mîine murim, zice Apostolul. E adevărat că în unele credințe păgîne se crede că spiritele mănîncă mîncarea lăsată pentru ei, dar observați că în majoritatea acestor credințe trupurile sînt arse, adică nu putem vorbi de cimitire. Noi venim la cimitir tocmai pentru…

View original post 499 more words

Citeva filmulete care cred ca fiecare ar tebui sa le vada….

Prima parte a emisiunii este cea despre care m-a impresioant.

Si inca un reportanj destul de impresionant :

Dar si :

Si nu in iltimul rinde un reportaj despre SFINTUL INCHISORILOR  in special despre marturisitorul VALERIU GAFENCU!!!

Un jurnalist cum rar mai intalnim astazi! Jurnalistul irlandez Vincent Browne adreseaza intrebari foarte incomode reprezentantului BCE

Vremuritulburi

Aprilie 2012

Jurnalistul irlandez Vincent Browne adreseaza intrebari foarte incomode reprezentantului BCE (Banca Centrala Europeana) Klaus Masuch care il lasa pe acesta fara replica.O mostra de jurnalism adevarat cum foarte rar mai are loc astazi.

Sa ne aducem aminte si de alte discursuri interesante ale unor oameni fie jurnalisti sau reprezentanti in Parlamentul European sau cel al SUA, oameni care s-au saturat de mizeria care ii inconjoara:

View original post

Vladimir Putin vorbeste despre manipulare si adevaratul dusman din zilele noastre

Vremuritulburi

Adesea suntem victimele manipulării, în mod special practicată de către media Ro, care nu sunt altceva decât repetitoarele mainstreamului occidental. Adesea aud oameni care se plâng de “propaganda Leninistă” a ruşilor şi care îi urăsc pe Ruşi. Este greşit. În primul rând, toţi cei care o fac nu cunosc lumea Ruşilor şi mentalitatea lor, în al doilea, toţi se iau după ce li se serveşte pe tavă de sistemul informativ occidental (cel românesc, spuneam adineaori, lipseşte. e doar sluga supusă a unchiului Sam).

Însă, dacă toţi aceştia ar sta o clipă strâmbi şi ar judeca drept, ar înţelege că tocmai ceea ce ştiu ei (ce li se serveşte) e adevărata manipulare. Iar ca să le trezesc o îndoială: chiar aşa răi să fie aceşti Ruşi? Şi dintotdeauna? Cum de un popor întreg e acuzat încontinuu de a fi rău? Le spun eu la toţi cei care cred că răul vine…

View original post 315 more words

TRINITAS a gasit cel mai bun moment pentru ECUMENISM: transmisiunea directa din timpul pogorarii LUMINII SFINTE …

Saccsiv - Weblog

N-au putut rata momentul … Si cred ca deja au intrecut in indrazneala dracii.

Vad si ei ca doar la ortodocsi se intampla, dar comenteaza in direct, din studio, cu totul gretos, cum ca ce bine ar fi fost sa celebram Sfintele Pasti impreuna cu catolicii, ca sa fie si ei si sa ne bucuram impreuna si sa fie iubire si roz pe pamant.

Si cum nu li s-a parut suficient de execrabil, la un moment dat au adaugat:  si coptii, sirienii, armenii sunt crestini foarte ravnitori, abia asteptam marele sinod sa ridice anatemele sa putem sarbatori Pastele impreuna.

Pai da. Si sa fie si dracul pe pamant si niste pui de extraterestrii si sa facem asa o hora intergalactica pentru pace. Apoi alegem Patriarh o femeie, cununam niste sodomiti si asteptam cuminti sa vina mesia evreilor sa ne invete cum sa fim o mare familie unita pe tot globul…

View original post 105 more words

Din seria…. FILMUL ZILEI !

Umpleti-va de Duh!!!

Dorinta de a trai pana la venirea antihristului este una gresita. Atunci vor fi dureri atat de mari, incat se spune ca cel drept abia se va mantui. Iar a cauta si a dori suferinte este un lucru primejdios si gresit. Aceasta se intampla din pricina mandriei si a nesocotintei.

Umpleti-va de Duh… (…). Ce inseamna aceasta? Doar noi [Crestinii ortodocsi] ne-am invrednicit sa primim la Botez darurile Sfantului Duh. Dar cati oare isi mai aduc aminte despre aceasta? Este mai putin important ca l-am primit, trebuie sa-l pastram, sa-l desavarsim, sa-l inmultim. Pentru aceasta trebuie aprinsa ravna. Cum?

1. Sa citim Sfanta Scriptura, care este scrisa de Duhul Sfant. Duhul rasufla din Sfanta Scriptura. Nici o multumire lumeasca nu ne poate da acea pace, acea bucurie pe care ne-o da Duhul Sfant.

2. Sa luam aminte la sine.

3. Sa participam mai des la savarsirea Sfintelor Taine. Sfantul Duh se impartaseste omului prin acestea.

4. Sa mergem mai des la sfanta biserica, deoarece biserica este locul deosebit al prezentei Duhului Sfant.

5. Rugaciunea. Sa rostim mai ales rugaciunea Imparate Ceresc. Trebuie sa o ascultam cu deosebita evlavie nu doar in biserica, ci sa o rostim si cand lucram, cerand ajutorul Duhului Sfant. (…)”.

CE VOM FACE CÂND VA VENI PRIGOANA?

Câteva … ganduri la venirea sfarsitului lumii, prigoanei, vremurilor tulburi și pline de înșelare – de la Starețul Nicon vom găsi mai jos într-o scrisoare adresată mamei lui pe vremea când fusese arestat. Astăzi majoritatea creștinilor își pun astfel de întrebări și greu poate fi deslușită o cale reală plină de înțelepciune duhovnicească și de dreaptă socotință. Staretul ne învață cum să ne raportăm acestor situații și cum să abordăm viața noastră duhovnicească în așa fel încât să ne fie bine:

“Hristos să fie în mijlocul nostru, dragă mamă!

Pace și bucurie întru Domnul Iisus cu osârdie îți doresc și cer sfintele tale rugăciuni și binecuvântarea ta părintească. Despre mine ce să-ți scriu? Sunt viu și sănătos, nici o nevoie deosebită nu am, primesc tot ce îmi trebuie, mă ostenesc puțin cu corespondența, sunt foarte ocupat cu diversele treburi ale mănăstării, sau, mai bine zis, cu treburile care privesc în general viața noastră de obște. Cânt la strană și, în sfârșit, slujesc, stând înaintea prestolului lui Dumnezeu în Sfântul Altar. În ceea ce privește viața mea lăuntrică, și din chilie, și din suflet, nu toți o cunosc. Chilia mea are în lungime 5 arșini și în lățime 3 arșini și 6 verșoci și o singură fereastră. Chilia mea îmi este mai dragă decât toate casele și camerele luxoase. În ceea ce privește condițiile vieții noastre de obște este lucru complicat și, în același timp, foarte simplu. Este complicat, căci este greu să aștern pe hârtie tot ce repezintă acum fosta mănăstire și toate cele prin care trecem și în tot ce întreprindem. Și este simplu, căci ,,de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”, după cuvântul psalmistului (Ps.126, 1).

Da, trebuie să luăm măsuri potrivite, chibzuite de o minte sănătoasă, nu potrivnice duhului creștinesc și vieții călugărești, și, luându-le, trebuie să așteptăm izbânda numai din mâinile Domnului.

Mândria omenească zice: noi facem, noi realizăm, și începem să construim turnul Babel.

Îi cerem Lui Dumnezeu socoteală pentru faptele Lui, vrem să fim conducătorii lumii, visăm la tronuri dincolo de nori – însă nimeni și nimic nu se supune lumii și neputința omenească se dovedește cât se poate de clar o experință amară. Urmărind experiența aceasta în istorie, și în anichitate, și în contemporaneitate, am ajuns la concluzia că nepătrunse sunt pentru noi căile Proniei lui Dumnezeu, că nu le putem înțelege și de aceea trebuie cu toată smerenia să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu. Aceasta este prima concluzie. Urmează a doua.

Nimeni și nimic nu-l poate vătăma pe om, dacă el însuși nu se vatămă pe sine și, dimpotivă, pe cel ce nu renunță la păcat, nicio mie de mijloace mântuitoare nu îl pot ajuta. Prin urmare, singurul rău este păcatul. Iuda a căzut, aflându-se alături de Măntuitorul, iar dreptul Lot s-a mântuit, trăind în Sodoma.

Aceste gânduri și altele asemenea lor îmi vin în minte când citesc Sfinții Părinți și uneori privesc cu mintea la cele din jur.

Ce va fi? Cum va fi? Când va fi? Dacă se va întâmpla ceva – încotro vom apuca? Dacă va începe prigoana – unde vom găsi întărire și mângâiere duhovnicească?

O, Doamne, Doamne! Și o nedumerire cumplită îți învăluie sufletul când vrei să prevezi totul cu mintea ta, să pătrunzi în taina viitorului, necunoscut nouă și tocmai de aceea înfricoșător. Mintea este neputincioasă. Planurile ei, mijloacele născocite de ea – sunt vise copilărești. Omul se trezește și totul dispare, lovit de crunta realitate. Și toate planurile se năruiesc. Unde este așadar, nădejdea?! Nădejdea este în Dumnezeu. Domnul este nădejdea mea și scăparea mea! Dacă mă las pe mine și tot ce mă înconjoară în voia lui Dumnezeu, îmi găsesc pacea sufletului meu. Dacă mă las în voia lui Dumnezeu, Dumnezeu va face voia Lui cu mine. Iar ea este întotdeauna bună și desăvârșită. Dacă eu sunt al lui Dumnezeu, Domnul mă va ocroti și mă va mângâia. Dacă pentru folosul meu mi se trimite vreo ispită – binecuvântat fie Domnul Care îmi lucrează mântuirea mea. Chiar și în vâltoarea necazurilor Domnul îmi poate da mare și preaslăvită mângâiere… Așa gândesc eu, așa simt eu, aceasta urmăresc și așa cred. Auzind acestea, să nu crezi că am trecut prin multe necazuri și ispite. Nu, mie mi se pare că încă nu am văzut necazurile. Chiar dacă am avut niște încercări care, în aparență, la o privire de ansamblu, au fost oarecum triste, totuși ele nu nu mi-au pricinuit dureri puternice, nu mi-au provocat necazuri, de aceea nu le pot numi suferințe. Dar nu închid ochii la ceea ce se întâmplă, nici la ceea ce va fi, ca să-mi pregătesc sufletul pentru ispite, ca să pot spune cu cuvintele psalmistului: ,,gata am fost și nu m-am tulburat”.

Ți-am spus că am avut anchetă penală, au cercetat treburile din obștea noastră. Ancheta aceasta nu s-a încheiat încă, judecata încă nu a avut loc. Când va fi judecata și cum se va termina ea – numai Dumnezeu știe. Dar, fără îndoială, fără voia lui Dumnezeu nici mie particular, nici nouă în general nu ni se poate întâmpla nimic și de aceea stau liniștit. Iar, când în suflet sunt liniștit, ce aș putea să mai caut? Acum am venit de la priveghere și termin această scrisoare, pe care am început-o înainte de priveghere”.

CUM SĂ NE PREGĂTIM ŞI CE VOM FACE CÂND VA VENI PRIGOANA?

[…] Nimic nu ne va salva vreodată în afara Harului lui Dumnezeu dobândit prin iubirea de Dumnezeu si a semenului. Aceast fragment scris de starețul Nicon este o continuare a trei articole postate anterior De ce sa urmam blandetea – sfaturi in vreme de prigoana- Staretul Nicon , Mila si adevarul – sfaturi in vreme de prigoana – Staretul Nicon , Ce vom face cand va veni prigoana? – care ne fac să înțelegem că numai Dumnezeu ne va ajuta la vremea grea să izbândim și să ne mântuim, dacă ne vom lupta până la sânge cu păcatul, cu iubirea de sine și cu tot ceea ce ne desparte de El. Iată ce ne spune starețul Nicon mai departe:

Doamne ce fericire! Ce cuvinte minunate ni se vestesc în biserică! E pace și liniște. Duhul sfințeniei se simte din plin în biserică. Se încheie slujba lui Dumnezeu, toți merg la casele lor. Ies din biserică și eu. Ce noapte minunată! Este puțin ger! Luna revarsă lumina argintie peste colțișorul nostru liniștit. Mă duc la mormintele stareților răposați, mă închin înaintea lor, cer ajutorul rugăciunilor lor, iar pentru ei cer de la Domnul fericire veșnică în cer. Mormintele acestea spun multe cugetelor și inimilor noastre – dinspre aceste morminte reci adie un aer cald. Înaintea privirilor minții se înalță minunatele chipuri ale răposaților titani ai duhului. Zilele acestea nu o dată mi-am amintit de batiușca Varsanufie. Mi-am amintit cuvintele lui, învățătura lui, pe care mi-a dat-o o dată și, poate, nu numai o dată. Îmi spunea: ,,Apostolul poruncește: ,,Cercetați-vă pe voi înșivă și vedeți dacă aveți credință” și continua: ,,Uitați ce spune același apostol: ,,Călătoria am săvârșit, credința am păzit, de acum mi se pregătește cununa”. Da, mare lucru să-ți păstrezi credința. De aceea vă spun și eu, cercetați-vă pe voi înșivă și vedeți dacă aveți credință. Dacă vă păziți credința – puteți avea bună nădejde cu privire la soarta voastră”.

Când mi-a spus toate acestea răposatul stareț, și mi-a spus frumos, cu însuflețire, pe cât îmi aduc aminte, seara, la lumina liniștită a candelei, în chilia lui dragă și plăcută, am simțit că îmi spune ceva minunat, înalt, duhovnicesc. Mintea și inima mea au absorbit cu lăcomie cuvintele lui…

Și înainte auzisem această cugetare apostolică, dar nu produsese asupra mea un asemenea efect, o asemena impresie. Mă întrebam ce este deosebit în a-ți păstra credința? Eu credeam, și credeam ortodox. Nu aveam nici o îndoială. Însă atunci am simțit – nu spun că am înțeles, ci numai că am simțit – că în cugeterea aceasta există ceva măreț, ceva cu adevărat măreț, ca în pofida tuturor ispitelor, a tuturor încercărilor vieții, a tuturor smintelilor, să păstrezi în inima ta focul sfintei credințe nestins, și nestins până la moarte, căci s-a spus: ,,călătoria am săvârșit”, adică toată viața pământească a trecut, s-a terminat. A fost parcurs drumul care trebuia parcurs. Mă aflu deja la granița vieții pământești. Dincolo de mormânt va începe o altă viață, pe care mi-a pregătit-o credința ce am păzit-o.

Călătoria am săvârșit, „credința am păzit”. Și mi-a poruncit minunatul stareț să mă cercetez din când în când și să văd dacă mă aflu în adevărurile credinței ortodoxe, ca să nu mă abat de la ele fără să-mi dau seama. M-a sfătuit, printre altele, să citesc ,,Catehism Ortodoxal mitropolitului Filaret și să fac cunoștință cu ,,Mărturisirea de credință ortodoxă a patriarhilor răsăriteni”.

Astăzi, când stâlpii Bisericii Ortodoxe Ruse au început să se clatine, văd cât de prețioasă este învățătura starețului. Acum a veni parcă vremea încercării – să se vadă dacă suntem în credință sau nu. Trebuie să știm știm și faptul că își poate păzi credința numai acela care crede sincer și cu înflăcărare, căruia Dumnezeu îi este mai scump decât orice. Iar aceasta, ultima, poate exista numai în cel care se păzește de tot păcatul, care își păstrează curăția.

O, Doamne! Păstrează-mă în credință cu harul Tău! Căci ideea despre putința păstrării credinței numai în curăție nu este a mea – aceasta este învățătura Evangheliei și a Sfinților Părinți. Iată ce se spune în Sfânta Evanghelie de la Ioan (cap.3, 19-21):

,,Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite”.

Lumină aici Hristos Se numește pe Sine. El a încercat să-i convingă pe iudeii contemporani să renunțe la dobândirea slavei de la oameni, în care este cu neputință dobândirea slavei de la Unicul Dumnezeu, în care omul este inapt pentru credință. Ei doar au râs…

,,Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați?” (Ioan 5, 44).

Și episcopul Ignatie Brianceaninov, făcând referire la aceste cuvinte evanghelice, spune că la fel ca celelalte patimi, patima slavei deșarte nimicește credința în inima omului. Asemenea lor ea face inima inaptă pentru credința în Hristos, pentru mărturisirea lui Hristos…

De aceea cer cu stăruință sfintele tale rugăciuni, ca să mă păzească Domnul de tot răul, adică de păcat sub toate aspectele lui. Atunci nici o împrejurare exterioară nu mă va putea vătăma.

Am vrut doar să-ți spun pe scurt că sunt sănătos și vioi și, mai presus de orice așteptări, sunt atras de scris. Scriind acestă scrisoare, abia am reușit să-mi urmăresc cugetul și să notez ceea ce am dictat. Toate acestea parcă fără să vreau au curs din peniță și reprezintă convingerea mea adâncă…

Domnul să vă ocrotească pe toți! Cer sfintele voastre rugăciuni. Iar eu, după măsura puterilor mele slabe, vă pomenesc întotdeauna pe toți la rugăciune. Iertați! Harul Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu toți. Amin.

Preluat de pe http://episcopia-ungheni.md

Minune minunata, ce m-a minunat pina la lacrimi

osuar-up

S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște.

Părintele Toma, proaspăt tuns în monahism, necunoscând rânduiala, s-a dus în față, împreună cu monahii mai bătrâni. Starețul Serafim l-a văzut, dar nu i-a spus nimic. Când părintele Toma i-a zis «binecuvântați», starețul i-a răspuns: «Părinte Toma, du-te jos, te rog, în osuar, și spune “Hristos a înviat” și oaselor părinților adormiți, iar apoi vino înapoi».

Tânărul călugăr, simplu, smerit, grăbindu-se să facă ascultare, fără să stea prea mult pe gânduri, a alergat la osuar. Ajuns acolo, a strigat cu glas mare: «Părinți și frați, m-a trimis starețul să vă spun Hristos a înviat!». Atunci s-a petrecut următorul fapt minunat: oasele au început să salte, să scrâșnească, să joace, să sară în sus de bucurie!

Un craniu s-a ridicat chiar la un metru de sol și i-a răspuns: «Cu adevărat a înviat Domnul!». După care s-a reașternut aceeași liniște de mormânt. Părintele Toma s-a întors după aproximativ zece minute, deși cimitirul și osuarul mănăstirii se află foarte aproape de arhondaric. Cum l-a văzut, starețul l-a întrebat dacă le-a spus “Hristos a înviat” celor adormiți, la care monahul a răspuns că da.

Apoi starețul l-a întrebat din nou: «Și ți-au răspuns?». Atunci, bucuros, părintele Toma i-a povestit toată întâmplarea. Uimit, starețul continua să-l întrebe, vrând să se asigure că nu a înțeles greșit.

Binecuvântatul părinte Toma credea că aceasta este rânduiala care se ține la mănăstire în fiecare an și tocmai de aceea nu i s-a părut prea ciudat. Povestirea cu pricina a fost consemnată în scris de către respectabilul arhiereu aghiorit Hrisostom, episcop de Rodóstolos, pe baza mărturiilor părinților de la mănăstirea Sfântul Pavel, care au fost de față atunci când s-a petrecut minunea.

 Patericul Athonit

Sursa:http:// www. pemptousia.ro/

Discriminarea e sora Coruptiei, doar ca nici pina acum nu stiu care e mai mare…

Hristos a inviat!!!

Azi ca si in alte zile minunate m-am confruntat cu unele fete ale coruptiei, iar gindul ca uneori aceasta are si fete pozitive ma impresioneaza. Inca de cind eram studenta ma impresionat faptul ca discriminarea poate fi de citeva fete, fapt ce mi-o incurcat in cap toate ideile si teoriile studiate de pina atunci. Ca si atunci, exact si acum am ajuns sa nu prea inteleg cum e cu fata buna a coruptiei, ca sa ajung ieri inca o data sa ma conving citind articolul fratelui SACCSIV –  CAMPANIE ANTIVACCINARE = DRUM SPRE PUSCARIE? Ministrul Sanatatii ne ameninta cu o lege … (In Romania).

In Republica Moldova lucrurile la acest capitol stau un pic mai “interesant”, pentru ca orcie familie ce nu isi vaccineaza copii, este nevoita sa isi dea copii la scoli particulare in care toti copiii  sunt nevaccinati. Prin urmare statul nu iti primeste copii la scoli/ gradinite  de stat, doar pentru ca nu sint vaccinati. E de mentionat acest fapt, deoarece uite aici intevine si discrinarea  despre care am ponenit mai sus. Adica cum e de inteles acest refuz al statului de a primi copii intr-o institutie de stat? Un alt moment interesant este ca:  taxele cu care lucreaza acele scoli particulare sint destul de mari si nu oricine isi poate permite ca macar un copil sa isi faca studiile intr-o asemena scoala, ba mai mult – indirect, statul asta a avut grija ca sa se lege intr-atit de tare jugul in jurul gitului incit fara multa chibzuire mamele isi dau copii la vaccinat chiar daca inteleg perfect cit de mult se opun micutii acelei indureri post  vaccninare. Aici intervine si momentul cel mai interesant CORUPTIA. Sint mame care nu isi vaccineaza copii, insa carnetul medical al copilului este completat corespunzator.Si acei micuti merg la scoli de stat, si se descurca destul de bine, uneori mult mai bine decit ceilalti. Daca intrebi pe strada vreo mamika , daca si-a vaccinat copilul o sa iti raspunda fara ezitare ca a avut grija sa il vaccineze la timp (timp indicat de medic), insa daca ai intreba-o cum s-a manifestat copilul in momentul vaccinarii, si dupa vaccinare, atunci acea mamica ti-ar oferi minimum 5 simptome si manifetari pe care le-a avut copilul inca de la primul vaccin.

In concluzie!

In tara asta Elitele fura, prostimea insa e vaccinata inca din primele ciiteva ore de la nastere, apoi vaccinata lunar pina la un an, dupa care ajungem sa fim prostiti, imbecilizati si la scoala cu teorii “geniale” ca ale lui Darwin, si la facultati,dupa care devenim niste masini de muncit- prostit- folosit, si manevrat asa cum le trebuie celor “101 dalmatieni” din parlament.

Iata ce viata avem noi aici in RM, situatie care cred ca e aproape la fel si in Romania, Ucraina, dar si alte tari …

Insa prostimea intr-un glas striga ca vrea in UE, de parca acolo stau ciinii cu colaci in coada si ii asteapta pe toti moldovenii. Cel mai interesant este ca aceasta promovare vine din partea oamenilor destepti, cititi, invatati , si care deja au adunati niste ani pe umerii lor.